Cântecul de la miezul nopții
Cum poate un om scăpa de amărăciunea și de regretele vieții?
Care-i limita solitarei mele dureri?
Într-un vis mă întorc în ținutul natal.
Trezit, șterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.
Evenimentele de demult și-au pierdut înțelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.
poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- poezii despre peisaje
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre limite
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.