Meditație cu nuferi
Câți nuferi din stelărie
au fotonii-n pălărie...!
Câți nuferi frâu la pârâu
au luminile în brâu...!
Câți nuferi ning pe pământ,
câți nuferi ard în Cuvânt...!
Spre-a nunti-n oglinzi de cânt,
dat-au vămi la ploi și vânt...
poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Ultimele poeme hadronice (30 iunie 2001)
Adăugat de Ion Pachia
Votează! | Copiază!
DONARES [din public] a spus pe 2 noiembrie 2022: |
Neasemuită, neîntrecută polivalență lirico-semantic-sincretică se relevă la simbolul / motivul nufărului, în întregul literaturii universale, de la «Mahabharata» și până dincoace de mileniul «Meditației cu nuferi», de Ion Pachia-Tatomirescu, în primul rând, pentru că bijuteria aceasta divin-florală are puternica-i rădăcină ancorată în elementul de fundament cosmic, Pământul, mai exact spus, în mâlul existențial, apoi, pentru că biruitoarea-i tulpină străbate presiunea etern-dinamică a elementului Apă, ca, în ultimă instant, să îmbumbească / înflorească întru bucuria ochilor nostri, întru catharsis, pe suprafața cu murmurătoarele cărări, în mai pura temelie-oglindă-de-cer a elementului Aer
; dar și ca să dovedească, paradoxist, cum materia decurge din Cuvânt, cel puțin prin acei nuferi de ard în Cuvânt
|