Mă uit
după kafka prin ciorchinele
de oameni care așteaptă un con
de lumină să-și citească sentința
m-aș lua după o fată cu părul
despletit spre amiaza cu miros
de tămâioasă
mă uit la palmele mele flămânde
care mângâie aerul fără rețineri
nici castelul nu-l văd din celula
plasată în mijlocul problemelor
cu crenel ce trebuie înălțat dincolo
de așteptarea ce stă pe muchii
de dileme ridicate de dragoste
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre castele
- poezii despre aer
- poezii despre Franz Kafka
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.