Era strâns
în gheara sorții fără milă
o simțea neagră ca iadul
nu avea soluții
și dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situației unde
se zbătea în fața focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el și dincolo de ființa lui
încercase să strige
dar glasul era o șoaptă dincolo
de blesteme știa că va fi luminat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [Vezi poezii despre religie, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre iad, poezii despre foc sau poezii despre absurd
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.