Semantism
Iubită, tu, ce-nduioșării
Sufletul meu îl ai răpus,
Dulce izvor al dezmierdării,
Și-ntre femei cea mai presus.
Deși, amoru-ți ce-mi animă
Sufletul meu de tine-ales,
Departe-i de a fi doctrină
Și-ntru ispită un eres,
În ochii tăi duioși cercându-l,
Aprins lăuntric și flămând,
În limpezimea lor aflându-l
Un foc ce sinea-ți devorând,
Cad, în nevoia-mi de refugiu,
În introspecție abstras,
Ca-n gând să-mi caut subterfugiu
Ieșirii mele din impas,
Căci munca gândurilor mele
Confruntă gravul scepticism,
Ce-mi antrenează lupte grele
Cu prețiosul semantism
Al celei ce înduioșării
Sufletul meu îl a răpus,
Izvorul dulce-al dezmierdării,
Și-ntre femei cea mai presus!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (22 iulie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre scepticism
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.