Tăia iarbă
la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile și scaieții înfloriți cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieții lui și urmărea atent jarul țigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
și asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de noblețe
care a venit la plic cu siguranța
se simțea sigur pe situația creată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre siguranță
- poezii despre sensul vieții
- poezii despre fumat
- poezii despre flori
- poezii despre câini
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.