Noapte
când realitatea se retrage
și când răsar stelele
vin din toate ungherele
visele
sufletul se zbănțuie
fără opreliști
în jocuri copilărești
poți fi vânt care stârnește valuri
apoi le călărești
și le domolești
poți vorbi cu algele
învățând de la ele
dansurile verzi
poți elibera multicolorele zmeie
tăindu-le sforile
poți zbura cu păsările
fără să-ți pese că nu ai aripi
poți dărâma cu o suflare
castelele de nisip
și le poți reclădi mai frumoase
apoi poți lega luna la ochi
cu o eșafră de spumă albă
invitând-o să intre la bal
și câte și mai câte poți face
doar până răsar zorii
izbind în poarta realității...
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Argentina Stanciu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre realitate
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.