Căruciorul
Căruciorul se înclina și hurducăia în lumina galbenă a amurgului.
Bărbatul împingea din spate și femeia-l trăgea din față.
Părăsiseră orașul și nu știau unde să se ducă.
"Verzi, verzi sunt frunzele de ulm:
Dacă am găsi un loc liniștit să fierbem o supă
Ne-am putea astâmpăra foamea."
Vântul culcase la pământ firele de talpa gâștei,
Iar în depărtare se vedeau zidurile unei case.
"Sigur locuiește cineva acolo și-o să ne dea ceva de-ale gurii."
Au bătut la ușă, dar nu a ieșit nimeni,
S-au uitat pe fereastră, bucătăria era goală.
Au mai stat o vreme acolo, pe drumul pustiu,
Iar lacrimile le curgeau șiroaie
poezie de Ch'ēn Tzŭ-lung, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre oraș
- poezii despre mâncare
- poezii despre gâște
- poezii despre gură
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.