De fapt, nu sună întotdeauna de două ori
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut.
Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț,
Pe ambalaje de-nghețată, pe butelia din căruț.
Îți scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îți scriu pe paracetamol.
Îți scriu de ce, și cum, și unde, îți scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălțimi și despre hău.
Îți scriu cu pana de benzină, îți scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îți desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îți scriu, doar ție, uneori.
Îți scriu cu tocul de la ușă, îți scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tușă inconfundabilă-n tablou.
Îți scriu, de azi, fără oprire, îți scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ți-am pus poprire și nu accept negocieri.
Îți scriu ce ți-am mai scris odată, îți scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îți scriu scrisoare demodată, îți scriu vorbind, îți scriu tăcând.
Și dacă nu primești țidulă, nici telegramă, nici răvaș,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poștaș.
poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.