Albu-acesta nelumesc
Firele de păr tot cresc,
Ca pădurile pe munte,
Cu tristețe le privesc
Cum devin, pe rând, cărunte.
Mi le smulg, c-un gest hilar,
Dar apar, din nou, mai multe,
Orice-aș face, e-n zadar,
Părul nu vrea să m-asculte.
Capu-ntreg, de mi-l vopsesc,
Mi-l trădează pieptul, barba,
Firele de-acolo cresc
Mai obraznic decât iarba.
Pân' la urmă, mă opresc,
Peste brazi se-așterne neaua,
Albu-acesta nelumesc
A căzut, din cer, ca steaua.
Ionuț Caragea, 20 iunie 2022
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (20 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre umor
- poezii despre trădare
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păduri
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.