Remember eminescian
REMEMBER EMINESCIAN
Peste vremuri încercate
străbate un dor de-un veac,
de Luceafărul din carte,
ce din Cer privește-n Lac.
Un incurabil romantic,
spre astre plecând grăbit,
și-a lăsat dor singuratic
în Luceafăr din zenit.
Rapsozi pe ogorul gliei
i-au pus versurile-n cânt,
cu ecoul poeziei
de dor doinit la mormânt.
În clinchetul de izvoare
plânge Basarabia
și caută alinare
la mama România.
"Somnoroase păsărele"
închid pleoapa nopților
și se înalță la stele
înaripate de dor.
Teiul își scutură floarea
pe al său, pustiu mormânt,
de se întunecă zarea
sub norii bătuți vânt.
La mormânt de criptă veche
se deapănă amintiri
despre poet nepereche
cu eternele iubiri.
Înghețat de viscol arctic,
Luceafărul visător
duce-n univers galactic,
dor pe raze curgător.
Iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.