Maladia de a fi
Am văzut amintirile
cum se spală cu sângele meu pe mâini
şi n-am nicio dovadă
că mai trăiesc
din braţele fericirii mi-am luat crucea
şi dus am fost
cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ
liberul arbitru îmi ferchezuieşte destinul
totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei
iartă-i Doamne
că nu ştiu cine sunt
deşi proşti ca anul acesta ca anul trecut şi ca de când sunt
n-am văzut niciodată
Doamne
când mă uit în oglindă
îmi vine să scot pistolul
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.