Spre abis coboară
privirea tăcută a învinsului scăpat
de ultima fărâmă de viață surdă
asemenea unei remușcări stupide
se resemnează și așteaptă să vină
când va veni o va privi în ochi
va fi fără cuvântări întortocheate
lacrimile sunt inutile precum știți
în abis se scaldă acum privirea
un deșert mai întins cu multe focuri
acolo vagabonzii vieții râd de toate
copacul are cranii cu părul blond
până și corbii croncănesc cu frică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre tăcere
- poezii despre râs
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.