* * *
câteodată poezia mea țipă de durere
ea pleacă spre oameni
le cere simpla opinie a sufletului și a minții
merge mult pe drumul adevărului
se lovește de obstacole cu surâs facebook
le ocolește ori le sare cu strângerea aceea de cuvinte
pielea se ridează spre cincizeci
pulsul abia trece de barierele sentimentale
unii exagerează când scot din neant versuri
niște râme care îmbogățesc pământul sau
ademenesc peștii din apele tulburi ale criticii făcute anume
pentru câțiva aflați mai aproape de origini
m-am ferit de astfel de oameni și
tot peste ei am dat
sunt un poet al deliciului cuvântului
nu oricare cetățean plătește contribuții pentru
felul meu de a exista
plătesc tot eu pentru reziduurile poeziei
unii știu doar să arunce la gunoi
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre plată
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre puls
- poezii despre pești
- poezii despre obstacole
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.