Stăpânii să fim NOI!
Sunt neam de-al lui,, opincă''
Cu talpa în pământ
Am sânge de româncă,
Un dar curat și sfânt.
Sunt neam de-al lui,, căciulă''
Din piei de miel țurcan
Și-mi dăinuie-n celulă
Nucleul de țăran
Pășesc sfios pe glie
Prin lanurile de grâu
În tril de ciocârlie
Prin spice pân' la brâu,
Mi-aplec spre țărnă fruntea
Și-o scald în flori de mac
Gândind că eu sunt puntea
Strămoșilor ce zac
În lutul sfânt al țării
Spre-un viitor mai bun
Mă-nclin în miezul verii
Spre neamul meu străbun
Care-a frământat huma
Cu sânge și pelin
Eu caut să-i calc urma,
La crucea-i să mă închin....
Aud jelind străbunii
Pământul părăsit
Că suntem prada lumii,
Poporu-i sărăcit...
Veniți, ne cheamă glia,
Ne cheamă înapoi,
Acasă-i România,
Stăpânii să fim NOI!....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre țărani
- poezii despre viitor
- poezii despre vară
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.