O, da!
Să-ntoarcem timpul? Doamne cât aș vrea!
Nu la șotron, la prima-mbrățișare
Din parcu-acela plin de tei în floare,
Când ne-a surprins, nervoasă, mama ta.
Eram timid și chiar prostuț, se pare,
Că n-am mai îndrăznit a te vedea
Și-am suferit întreagă viața mea,
Căci te-am iubit al dracului de tare!
Să-ntoarcem timpul? Doamne ce i-aș face
Acelei mame rele ca o toacă,
De-ar îndrăzni să nu ne lase-n pace!
Te-aș ține lângă mine strâns și dacă
Ar încerca-n vreun fel să mă atace,
I-aș spune-n față, pur și simplu: pleacă!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre șotron
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre draci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.