Univers în cordul matinal

Hipnotizat de cadrul ferestrei,
în recurenţa tandreţii albastre,
sufletul luat în braţe de ochi.
În oglinda zorilor,
se piaptănă gândurile.
Dinspre munte,
coloane de lumină peste umerii de piatră.
Cu demnitatea oftatului unui mesaj pustiitor,
de pe străduţele gălăgioase ale inocenţei,
aduceri-aminte cad în picuri
şi izbăvesc,
în tic-tac-ul ceasului de perete,
privirile plecate ale pierderii.
Greu de ascuns orice alegere
care a guvernat,
cândva,
o întreagă lume!
Amintirile sunt creaţii vii.
Au nevoie de consolare;
la adăpostul sufletului,
să păstreze legătura cu soarele.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!