Timpul se topește
Sirena lung vuiește
Și bombele cad mii,
Iar timpul se topește,
Ca-n pânza lui Dali.
Cadavre sfârtecate
De schijele de fier
Întinse stau pe spate
Cu ochii către cer.
Curg râuri mari de sânge,
Pământu-i rubiniu,
O bătrânică-l plânge
Pe unicul ei fiu.
În buncăr, dictatorul,
Stă jos, contorsionat,
Tăcut ca Gânditorul
De Auguste Rodin sculptat.
Comploturi de tot felul
Urzește neștiut,
Ca Faust, tinerelul
Cu sufletul vândut.
Și inima e moartă,
Iar chipul hâd și trist,
Un blestemat de soartă,
O fiară, Antihrist.
O, Doamne, Tu, Preasfântul,
Ce ești acolo sus!
Oare-ai uitat Pământul?
Căci binele a apus...
Sirena lung vuiește
Și bombele cad mii,
Iar timpul se topește,
Ca-n pânza lui Dali.
poezie de Octavian Cocoș (10 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
- poezii despre râuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.