Elegie pentru Sakhr
Fiți generoși, ochii mei,
Și lăsați să curgă belșug de lacrimi,
Râuri de lacrimi,
Pentru Sakhr!
N-am putut plânge
Și-am stat trează toată noaptea;
Ochii mei parcă erau frecați cu nisip.
Urmăream stelele,
Deși nu la ele-mi era gândul;
Din când în când mă înveleam în zdrențele mele.
El și-ar fi protejat
Prietenul în luptă,
O încercare
Pentru cei care
Luptă cu armele, cu dinții sau cu ghearele
În mijlocul escadronului de cai cabrați în vârtejul luptei,
Nerăbdători
Ca niște lei tocmai ajunși în savana verde.
*Tamadir bint Amr ~ Aal-Khansa este o celebră poetă a lumii arabe. Deși patru dintre copii ei au murit în luptele cu romanii și cu perșii, ea a refuzat să le închine elogii, explicând că islamul a învățat-o să nu jelească morții. Poemul de mai sus este dedicat fratelui ei, Sakhr, un șef de trib, care a murit în urma unui raid asupra unui alt trib rival.
poezie de Aal-Khansa, 575-645, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aal-Khansa, 575-645. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.