Păpădia și boul
Printre gunoaie, pe-o tarla pustie,
A răsărit timid o păpădie
Și s-a întristat că-n jur, până departe,
Erau doar mărăcini și sticle sparte.
Și ce mirosuri grele, infernale,
De câini și iepuri morți, și de fecale,
În arșița de foc umpleau văzduhul,
Că îi venea îndată să-și dea duhul.
Și s-a rugat cu foc încrezătoare,
O, Doamne, Tu mă scapă de duhoare,
Și îngerii din ceruri îi convoacă,
Ca să mă scoți mai repede din cloacă.
Dar, iată, sub a soarelui văpaie,
Păștea un bou bătrân printre gunoaie,
Ce neputând durerea-i să înțeleagă,
Făcu pe ea o balegă întreagă.
Nu este loc de nicio îndoială
Că de aici desprindem o morală:
Oriunde-ai fi, în orice împrejurare,
Poți să ajungi într-un rahat mai mare.
poezie de Octavian Cocoș (1 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre boi
- poezii despre îngeri
- poezii despre încredere
- poezii despre tristețe
- poezii despre promisiuni
- poezii despre moralitate
- poezii despre moarte
- poezii despre iepuri
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.