Și, totuși...
Toate-s acoperite de iarnă-n al ninsorilor val,
Iar ploile primăverii spală iarba zi și noapte;
Și, totuși, dedesubt, acel inel spectral,
Nemișcat și neștiut, rămâne-o autoritate,
Un cronicar al crimei pe care rugina
Uitării a tăinuit-o ani și ani de zile;
Și care-acum revine și-i ridică timpului cortina,
Și trezește atâtea lacrimi inutile.
poezie celebră de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre uitare
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre autoritate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.