Aproape poem
ești într-o întoarcere a timpului
în vechiul orizont
gândul se ondulează între pietre și nori
se întâmplă ca locul pornirii să aibă memorie
cerul albastru să existe
liniștea să atârne-n aer
ard în culoarea sângelui
distilând la întâmplare un ochi
o geană
un pas
prin întunericul alb harta țâșnită din oase e alta
mai multe duminici curg toate deodată înverzind epiderma
devenim silabe
aproape poem de dragoste
revoltător de umed
de imposibil
de domestic
spulberând sensurile cu brațele
cu ochii
cu mirarea transparentă plăsmuită-n alb
poezie de Oana Frențescu din Aventura cuvintelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.