Vocea lumii
Am auzit în casa verii marea
Depănând țărmurilor o poveste
Despre nedreptăți pe care
Toată lumea ar trebui să le deteste.
Am auzit pe crestele munților vântul
Și copacii conversând în pragul înserării
Despre o străveche tristețe-a dealurilor,
La fel de misterioasă ca tristețea mării.
Și-n toate nălucile-acelei zile
Auzeam, cu elocventă insistență,
Un discurs din lumea de-altădată
Reverberând în urechea mea atentă.
Apoi am înțeles, n-auzeam decât
Bătăile inimii, ale inimii mele,
În murmurul continuu al valurilor
Și-al vânturilor care-și măcinau cuvintele.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bliss Carman. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre vară
- poezii despre urechi
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre puls
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.