Cioara vopsită
Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieșiră, de un negru-abanos,
Se mișca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică și fragilă, gureșă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuțul să-l ascunză,
Soțul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Și cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Și așa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanța, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste și pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, cașcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spășită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
Dar și-a amintit cu spaimă de un sumbru amănunt:
Că greșise, doar o dată, c-un bătrân croncan cărunt,
La un chef ce se ținuse într-n plop de protocol.
El era cioroiul alfa, șeful peste-ntregul stol
Și a condiționat-o să-i dea post la un birou,
Cu-avantaje sexuale, deci i-a afectat un ou.
Morala 1
Frunzele, chiar de la Eva, verzi, uscate, mari sau mici,
Pot ascunde pui de cioară, dar și alte păsărici.
Morala 2
Sunt ciudate fenomene și se cade în ispită,
Când pe la birou se umblă cu o cioară cam vopsită.
Morala 3
Părul negru nu-i în stare nici în grup, câteodat',
Ce e apt să săvârșească, lesne, părul grizonat.
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.