Un geomorfolog pasionat
Unde profanul doar se minunează
Și-admiră peisajul de departe,
El riguros observă, cercetează,
Mergând vioi cu rucsacul în spate.
Când vremea-i rea sau când e cald și soare,
Prin râpe, chei și peșteri nepătrunse,
Privirea lui, mereu cutezătoare,
Descoperă și formele ascunse.
Plin de elan se-avântă sus pe creste,
Trecând prin văi adânci și subsecvente,
Ca să admire-n tihnă stânci și cueste
Ori hogback-uri frumoase, evidente.
În alte zile vrea să studieze
Câmpii cu crovuri, padine, găvane,
Țărmuri pustii, înalte, cu faleze,
Sau plaje largi, cu dune tip barcane.
Și-analizează la perfecțiune
Profile, indici, hărți de fragmentare,
Să știe dac-avem eroziune,
Procese de versant, acumulare...
În preajma lui auzi în permanență
Termeni ciudați: custură, pediplenă,
Orogeneză, karst, antecedență,
Gur, grohotiș, firidă sau ravenă.
Dacă e trist și vrei să-i vină cheful,
Nu-i spune lucruri care-l deranjează,
Adu-i o clipă-n minte relieful
Și vei vedea cum se înviorează.
Se duce pe teren, nu în vacanță,
Și nu se teme, fiindcă nu e genul,
Dar ca să-l laud, știu cu siguranță,
Nu mi-ar ajunge tot Paleogenul.
poezie de Octavian Cocoș (12 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vacanță
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre speologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.