Femeia ideală

Gene lungi, obraji de lapte,
Gura mică ca o fragă;
La ureche-ţi murmur şoapte,
Ca să ştii cât mi-eşti de dragă.

Părul moale, ochi şăgalnici,
Ce-şi arată strălucirea,
Sânii liberi şi zburdalnici,
Îmi încântă mult privirea.

Mâna mică, delicată,
Trupul suplu, de felină,
Eşti distinsă, rafinată,
Şi-ai o voce cristalină.

Coapsa fermă, cusur n-are,
Mersul tău mă ispiteşte,
Iar în urmă laşi o boare
De parfum ce m-ameţeşte.

Dar mai ai o calitate,
Fără nicio îndoială:
Suflet plin de bunătate;
Eşti femeia ideală.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!