Castrul speranței
Privesc în zarea spartă
seninul-albastrului de cer,
frânturi de curcubeu apar
în umbra unui nor stingher.
Un vânt al gândurilor toate
aduce ploaie de dorințe,
o risipește așa, deodată
în marea multor suferințe.
Iar pescărușul luat de val
plutește la fel ca pagaia
și zilele ce curg pe rând
aprind în inimă văpaia.
Apare o rază de lumină
din luna ce-i un mare astru,
aprinde candela în suflet
speranțele devin un castru.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.