Vântul în vâlcea
Pensionar dincolo de Lume,
Bucurându-mă de singurătate,
Închid grijuliu ușa odăii mele
Și izolez fereastra de vântul de-afară.
Aștept primăvara:
Spre sfârșitul anului se-ntomnează-n inima mea.
Astfel, urmând mersul aștrilor,
Cabana mea devine-un Univers.
poezie de Lu Yün, secolul al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre pensie sau poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.