* * *
cuvânt târât, șarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colț.
parcă lucru,
parcă fiire...
condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plătește cu sine însuși.
înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până crește iarbă din răni.
mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.
șarpe-nisip,
șuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.
restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Dașoveanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre dinți
- poezii despre viață
- poezii despre plâns
- poezii despre plată
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.