își ține coarnele
în mână mai trist ca ieri seară
cu sânge rece e gata să le arunce
la pământ rușinea fulger se repede
ridică ochii spre ochii care-l privesc
zâmbetul aproape perfect îl știe
de asta poartă coarnele într-un iad
ea are o frumusețe ca țipătul strident
rupe inima la umbra unui sărut
întregul ei trup se instalează în ochi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre perfecțiune
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.