Primăvara

primăvara eclozează
din transcendenţe de albastru
şi deodată scoate capul
spre toate distanţele dinspre tot
mângâind zilele din aşteptările noastre
ce ne-au ridiculizat de-a valma.

peste tot e un nerost în perpetuare
cerul se agravează-n esenţa distanţelor
să asigure mai bine nutriţia ochiului.
copacul a înverzit pentru supravieţuire
şi visează pe intravilanul târziului
agitând poeme
şi încercând o abordabilă vieţuire
cu a noastră...
a stabilit o alianţă cu tăcerea semiotică.

orătăniile fug şi se ascund
în furtuni de buruiană
vibraţia mieilor disecă cer zurliu
se strecoară haos în ordinea înverzirii
pământul credincios se înfierbântă
cum sânii de fecioară.

boii s-au pus mioritic în jug
pentru filozofia aratului
de-a lung în câmp;
rândunelele fulgeră neoficial
adaptând o nouă doctrină de zbor
păpădia îşi mişcă binişor
fragilitatea din coapse
escamotându-şi visele-n rouă.
e primăvară neclintită...
s-au pus boii mioritic în jug.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!