Ca oricare...
Ca oricare... am iubit,
Oameni cu suflet de ceară,
Ochi de-albastru infinit,
Sau priviri - cafea amară.
Strâns-am șerpi în partea stângă,
Lângă-al inimii tic-tac,
Ce-au făcut-o să se frângă,
Mușcând-o... fără de leac.
Ca oricare... am plâns nopți,
Înecată-n lacrimi-sare...
Tot bătând la-nchise porți,
Rana pumnului mai doare.
Am dat tot, pentru nimic,
Crezând în povești cu zâne,
Mi-am dat sufletul "în plic",
L-am luat înapoi... fărâme.
Ca oricare... am căzut,
Pradă gândurilor sumbre,
Când cei care m-au avut,
Au devenit niște umbre...
Precum gheara pe retină,
Mi-a fost amintirea lor,
Iar durerea, fără vină,
Camarad obrajilor...
Ca oricare... am răzbit,
După-atâtea lupte grele,
Astăzi sunt... om fericit,
Mândră de rănile mele.
Le port ca niște medalii,
Oferite de destin,
Ale inimii, vitralii,
Ce-a iubit sincer, din plin.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre șerpi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sinceritate
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.