Pe Wenlock Edge
Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliți, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ și tufe, și lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.
Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Și pe vremea când orașul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi și mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieșit în cale.
Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.
Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuțit,
Furtuna vieții l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniștit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.
Rafalele culcă la pământ și tufe, și lăstari,
Atât de vijelioase-s încât vor trece-ndată:
Astăzi romanii și necazurile lor mari
Sunt în Uricon cenușă spulberată.
* Uriconium era numele unei așezări romane situate pe locul actualului sat Wroxeter în Shropshire
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre vânt
- poezii despre păduri
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre schimbare
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.