Poezie de martie
dar soarele răzbește ușor dintre neguri
mai întâi o lamelă sparge punctul cardinal
zorile încep să curgă vâscos vulcanic vuitor
norii stătuți se despart mecanic locomotiva de lumină intră pe șine
fâșâitor pescăruși lovesc aerul speriați
șuieră vântul de martie
soarele se îndreaptă de spate se uită peste case
cu surâsul șăgalnic al echinocțiului
gânduri mătură strada în alternanță cu trecători care
dispar în burțile unor mari consumatoare
mașini trezite din ceața drumurilor
copacii se roagă în fel și chip cerului încărcat de fumuri actuale
în câte-o creangă se mai agață câte-un cârcel de soare poate câte-o frunză
câte un mugur să pocnească de plăcere
agale soarele bagă în seamă tot orașul
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre vânt
- poezii despre trenuri
- poezii despre sperieturi
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre oraș
- poezii despre nori
- poezii despre muguri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.