I:... şi eu-l nu va înceta să atace femeia, bărbatul, să critice genul care sunt doar invenţia gândului. A. M: Păi absolut toate rolurile sunt invenţia gândului. Şi cel de bărbat şi cel de femeie, de copil, de bunic sau tătic. Dar oare nu şi rolul de "victimă ce se simte atacată", este tot o invenţie a gândului? Sau "atacul, contraatacul şi apărarea nu sunt invenţii ale gândului, ci sunt reale? Banalul "eu" se simte întotdeauna "atacat" când cineva sau ceva nu e de acord cu el şi se simte binecuvântat când un alt "eu", îl aclamă sau îi validează aiurelile. Doar încetaţi să mai credeţi că puteţi cunoaşte Necunoscutul Infinit şi Totul se va reîntoarce natural la matcă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Votează! | Copiază!