Profeția
Nu ți-am mai scris de mult
între timp am devenit profet.
obișnuiam să-ți scriu
în crucea nopții
uneori și ziua
cu rime la locul lor
și arhaisme numai de mine știute.
îți scriam ferm
de parcă
îți încropeam o sentință.
uneori cu tandrețe
cu foc
un foc domestic pe care
uite... acum l-am uitat.
Îți spuneam ce-o să fie
că se cutremură țâțâna lumii
că vine prăpădul
și-ți arătăm
așa cum ți-am arătat
luna șuie
singura lună șuie din univers.
Am fost mai bun în rolul
de prezicător al viitorului
decât în cel de iubit.
profețiile mele au devenit
realitate
dar cu ce preț.
Dar te-am iubit
și uite acum îți scriu
cum nu ți-am mai scris
de multă vreme.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.