Scoală-te şi închide uşa

Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.

Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Şi, brusc, a pătruns în hol, sălbatic şi sâlhui;
"Scoală-te şi închide uşa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.

"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soţ drag, că nu eşti invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Şi tot n-o să mă duc acolo s-o închid."

Aşa c-au făcut, în doi, o înţelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica şi va închide uşa cu pricina.

Apoi, pe la miezul nopţii, au trecut pe drum
Doi domni tăcuţi, nu scoteau o vorbă,
Care n-au văzut în casă niciun om,
Nici sclipire de opaiţ, nici foc în sobă.

"Oare-i casa unui om bogat sau a unuia
Care şi-a vândut pe daiboj vaca şi viţeluşa?"
Dar cei doi din casă n-au scos un cuvinţel,
Niciunul nu voia să fie prostul care-nchide uşa.

Intruşii au mâncat întâi budinca,
Apoi şi icrele proaspete de ştiucă;
Nevasta fierbea de furie în sinea ei,
Dar a tăcut înghiţind în sec, pentru că...

Unul dintre musafiri a spus,
"Prietene, ia cuţitul meu şi-n clipa asta
Taie-i barba bărbatului din colţ,
Iar eu, între timp, o să-i sărut nevasta."

"Dar nu-i niciun strop de apă-n casă,
Cum aş putea rezolva treaba-n acest caz?"
"Foloseşte zeama fierbinte de la budinca
Aia din tigaie – of, te credeam mai breaz!"

O, atunci a urlat bunul gospodar din toţi bojocii,
Furios ca o sută de beţivi în lipsă de horincă:
"Vreţi să-mi sărutaţi nevasta-aici sub ochii mei,
Şi să-mi radeţi barba cu sos de la budincă?!"

S-a ridicat stăpâna casei şi-a izbit
De trei ori cu piciorul în pământ:
"Soţul meu drag, hai, sus, scoală-te
Şi-nchide uşa, tu ai scos primul cuvânt."

*Ziua Sfântului Martin este sărbătorită de credincioşii catolici şi protestanţi pe data de 11 noiembrie prin procesiuni cu cântece şi o masă festivă. Sfântul este patronul soldaţilor, croitorilor, frizerilor, hangiilor, podgorenilor, al oamenilor săraci şi-al oamenilor bolnavi.

poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoţia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!