Măicuță Sfântă, nu fi supărată
Sunt lanțurile parcă tot mai strânse
Iar labirintul nu se mai sfârșește,
Ia-mi Doamne toate lacrimile plânse,
Nu vezi că suferința mă orbește?
Măicuța Sfântă, nu fi supărată
Și iartă-mă de patima greșelii,
Mi-e inima atât de-nsângerată
Încât doar cheaguri am deasupra pielii.
Mi-e teamă pentru fiecare clipă
Și o otravă lentă mă sfârșește
Iar spaima și 'ndoiala-n mine țipă
Când fulgerul durerii mă lovește.
Învață-mă să-mi regăsesc speranța
Sau dă-mi măcar drumul eliberării
De-s vinovată, voi plăti creanța,
Dar dă-mi un strop din liniștea uitării.
Doar Tu și Domnu-mi puteți schimba calea,
O șansă chiar și-un condamnat o are,
Vă rog îngenuncheată, luați-mi jalea,
Sau liniștiți-mi sufletul ce moare.
Regret, of cum regret Măicuță Sfântă
Că uneori m-am contopit cu răul,
Și am dansat cum doar cel negru cântă,
Deși simțeam că mă cuprinde hăul.
Nu cer nici milă și nici îndurare,
Dar le aștept și sper într-o minune,
Acum când a venit postul cel Mare
Și toată lumea crede-n rugăciune.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.