Surprizele Pirandei

- PAMFLET DE SEZON -

Cum Piranda avea pruncul ce-l numise Suicid,
A adaugat un altul, botezându-şi-l Covid.
Era mare la putere şi stăpân pe-ntinderi multe
Şi cu măşti, sau fără mască, toţi tăceau ca să-l asculte.
Stăpânea o lege nouă peste-ntinderile lumii
Şi Covid muşca de-a valma, prins în iureşul furtunii.
Mulţi stăteau închişi în case. Arma morţii ticluise,
Să ucidă într-o clipă, ca-ntr-o viaţă, mii de vise.
Ajunsese valul şase şi cădeau răpuşi de moarte,
Tineri şi bătrâni deodată. Ce mai, un dezastru, frate!
Popi şi clopotari, ţârcovnici, firme mortuare-aveau,
La colivă şi la carne şi colaci se îmbulzeau.
Unii mai păstrau distanţa, se temeau de bună seamă
Şi luau plata de la vame. Era sărăcie, mamă!
În rest, bine ambalate, din lucioase poleieli,
Din Covid, chiar şi groparii cică-ar fi făcut averi.
Bani, pomană şi prosoape... Şi la schimb, un mort în sac,
Pomenit în veşnicie. Eu, stupefiată, tac...
Ce mai! Un ocean de lacrimi... Şi sugea cu îndrăzneală
Covidel! Ce tragedie! La o masă, câte-o oală!
Şi pe-ai lui, cu foamea asta, i-ar mânca într-o secundă,
Căci e-nţepenit de grijă de la foamea asta multă.
Ca un spin i se frământă, foamea în stomacul gol.
E război! Totalitarii, au decis că e nasol.
Hopa! Când să ia decizii, vine căpcăunul pus
Să decime toată forţa ce tronează spre apus.
E Ucraina foc şi pară... Nu mai e nimic din ea.
Clocotesc refugiaţii, fug departe,-i vreme rea...
Însă pentru fiecare sunt pomeni de ridicat,
S-au unit albul cu negrul şi zid gros au înălţat.
Calcă tancuri pe pământul proaspăt îmbibat cu sânge
Şi-n războiul ist rapace, taţi şi mame, pruncul, plânge.
Aşadar, făcu Piranda prunc voinic, zicându-şi: voi,
Nu v-apropiaţi de dânsul, căci îl voi numi Război.
Şi-apoi geamănului frate, îi voi spune Genocid –
Mari peste împărăţie, mult mai mari decât Covid.
Şi-au crescut cei doi cu teamă de Iisus, de cele Sfinte,
Apoi, vai, se înălţară peste munţi de oseminte!
Vezi cum diavolul răcneşte?! Unde-i... P?!... ne-ntrebăm.
Vrem tunuri anti-rachetă pe duşmani s-anihilăm.
Peştele la cap se-mpute şi acum s-a împuţit.
Nici Piranda nu mai poate a-l opri pe Genocid.
Nici o sabie nu poate capul peştelui să-l ia –
Ca un submarin se-ascunde Genocid, sub fusta sa.
Oh, ţâşnesc din reactoare, atomi falnici! E nasol!
Va ploua mai mult cu moarte şi va fi pământul gol...
Strângeţi Iod. Anihilează... De la om la buburuză,
Toţi aleargă-nvinşi de teamă, la Piranda lor sub fustă.
Tună moartea pe planetă... Vine iute şi la noi,
Dacă nu, frate pe frate, Genocid, dar şi Război,
Se opresc din bătălie şi din sângele de drac,
Si cazand la tratative, dintr-o data pace fac.
Sorb din cupa de lumină, pace, viaţă şi iertare.
Dar pe ei, precum se vede, astăzi, tot în... îi doare.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!