Baladă poeţilor

BALADĂ POEŢILOR

Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu şi Mare Domn.

Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.

De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veşnicie dus.

Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
de viaţă detaşat.

Plâng prieteni şi fraţi
în condeiul stingher,
la priveghi adunaţi,
când duh urcă spre cer.

Cu lacrimi amare
roagă pe Dumnezeu
ca să-i dea iertare
şi pacea Lui, mereu.

Ca un Tată ceresc
îi luminează har
din destin pământesc,
pe al morţii hotar.

Suspină şi Luna
în raze de argint,
împletind cununa
pe astrul răsărit.

Speranţa nu moare
în ploaia de tristeţi,
ci în zori răsare
cu har în alţi poeţi.

Ei duc făclia-n gând
la comemorare
şi rescriu, lăcrimând,
vers de neuitare.

Curcubeu brăzdează
zarea-nlăcrimată,
pe poeţi aşează
în Rai laolaltă.

*In memoria poeţilor ucişi de pandemia COVID-19
Dumnezeu să-i aşeze la masa creatorilor!

Maria Filipoiu

cântec, versuri de MariaFilipoiu (12 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!