Poeții în Regatul Morții (sonet omafial)
POEȚII ÎN REGATUL MORȚII
(sonet omagial)
Se frânge viața-n fragile destine
Și după moarte nu e dimineață,
Doar veșnicia înghețând speranță,
Pe sculptori de vers ostatici îi ține.
Și-au frânt aripi în labirint cu ceață,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.
De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-și plâng creatorul.
Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozește Fondatorul
De sorți, din colivia ce-i e casă.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- poezii despre sculptură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.