8 martie

femeie, e ziua când tu balansezi-n mine o iluzie,
să-ţi miros parfumul ciobit de sărutul violet
şi vârfurile degetelor variaţiune renumită fie,
să ne încânte întoarcerea-n albastre tonuri duet.

de extaze cuprinşi, de ovală uitare neatinşi,
hai să ne facem că trecem în lung odaia goală...
de la un capăt spre celălalt în zâmbet aprinşi,
amăgindu-ne că trecem o cale lactee ideală.

apoi, într-un dans rotund, noi, cu paşi rotunzi,
ne vom învârti aşa... intacţi, imitând ciclul cosmic...
exaltaţi în clipa obtuză şi-n gesturi mereu afunzi,
culoare şi forme vom azvârli tandrului ochi rombic.

părului tău enervat un cer cade, imun la geamăt
tăria singurătăţii alungare fie dincolo de destin,
din turnul medieval încărunţit desprinde-vom freamăt
şi, pierduţi în coaja trăirii, vom fi o plutire de caolin.

ştiu, ochii tăi mă hăituiesc cu abuz de servilism...
rotocoală de spaimă intactă făcând în jur de poeme,
când pulsurile inimii inventează-n artere cataclism
şi-o iubire de fluidă noapte prin frumoasele arene.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!