Femeia, graţie divină

Femeia îngenunchează şi se înalţă
cu adevărată graţie divină,
dezleagă zăgazurile vieţii,
stăvileşte şuvoaie de lacrimi
şi împleteşte cu artă dorurile
într-o oază de simfonii lăuntrice
interpretate-n tonuri tainice.

Femeia deschide fante de lumină
în crângul fără hotare
al iubirii veşnic verde
şi cu înţelepciune vădită
păzeşte poarta de intruşi.

Femeia se prinde
în hora literelor,
plonjează discret dar adânc
pe tărâmul cuvintelor,
respiră controlat şi armonic
prin toţi porii deschişi spre
poemul speranţei abia şoptite
în culorile curcubeului.

Femeia, privire senină,
inimă blândă,
atitudine dibace
e mamă a durerii,
fiică a bucuriei,
soră a bunătăţii,
oglindă a hărniciei,
prietenă a naraţiunii,
doamnă a poeziei,
cu chip angelic
şi cunună de aur
a slovelor bine rostuite.

Pentru toate acestea
şi multe alte daruri,
IUBIŢI, FEMEIA!

poezie de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!