Am ținut cerul în palmă
Nu-mi venea să cred
un om împingea cerul mai sus
cu demnitate
și
cu o delicatețe totuși bărbătească
Nu vă supărați
că sunt așa de mare
Nu vreau să deranjez
pe nimeni
dar
vă pot pune pe masă
toate stelele
Se știe
printre nori mă simt acasă
Totuși totuși
Dragii mei
sufletul îmi rămâne aici cu voi
Deci
nu vă spun
nici măcar la revedere
Am fost Sunt și Voi fi
aici
în inimile voastre
care
bat
ca
o
lacrimă
în
pleoapa
închisă
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (3 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre inimă
- poezii despre delicatețe
- poezii despre bărbați
- poezii despre acasă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.