Impalpabil lumii-întregi
Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărți întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.
Sunt mii și mii de vorbe neuscate,
Și-atâtea vârfuri de penițe-întoarse
Sunt munți de ape-n tușuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.
Doar tu vei știi că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăiește o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Și lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.
De ce te-aș fi-împărțit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi își află rădăcină?
Să nu mă cauți în bibliotecă
Eu te-am trăit furiș, îndrăgostită,
C-am fost femeia ce te desferecă
Tăcută, caldă, vie, nerostită.
25. o2.2022
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vânătoare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tipografie
- poezii despre premii
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
- poezii despre metafore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.