Cumplita vreme
e cumplită vreme...
o vreme cu rânduieli ce eliberează dureri
și se ocupă mai mult și mai nefiresc
cu geneza plânsului.
cum să știi până când?
se aud extaziatele mitraliere
cum își încâlcesc ucigătoarele glasuri.
bietele celelalte viețuitoare s-au ascuns
toate parcă urlând pe sub pământ.
învăluiri de monstruoase focuri
așa încât se înfricoșează și spațiile dintre tancuri...
carnagiu deșirat în cale
umbrele le mângâie oglinzile de sânge.
deja cangrene în zidurile blocurilor
ce și-au riscat trupurile apărând
copiii și bătrânii.
obuze în cenușit cântec șuierat
sfârtecă aerul până la miloasa țintă.
gloanțele zburdă nelegate la ochi
cu focuri în tălpi,
purtând învățătura descreieratului.
ce sinistră e zestrea morții
îmbogățită cu dantele de spaimă...
cât de neprețuit e pieptul vieții de om
sub netihna zilei când trăirea morții,
sinceritatea printre noi, nonșalant ș-o plimbă
în brațe ducând putrede cofraje de gânduri
ce trebuie indurate!...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.