Tu cine eşti?...

- De unde, Doamne-ai adunat atât parfum de primăvară
Şi l-ai pictat în cuib de flori, dantelării, rochii de seară?
- De unde, Doamne, ai ştiut c-o să ne placă-nmiresmarea
Şi n-ai uitat nicio petală să-i asortezi în ram culoarea?

- De unde, Doamne-ai învăţat să slobozeşti din cer divinul,
Să ne îmbeţi în dulci arome, să ne alinţi în ochi seninul?
- De unde, Doamne-atât frumos? Din câte lumi l-ai frământat
De-ai reuşit să ne surprinzi... încântător, ne-ai fermecat?

- De unde, Doamne, te-ai gândit a tale porţi să le deschizi
Şi Raiul florilor cereşti în largi poiene să le prinzi?
- De unde, Doamne-au coborât atâtea leacuri pe pământ
Şi-ai contopit într-un delir balsamuri ce se vor descânt?

- De unde, Doamne-ai revărsat atâta dragoste deodat'
Şi-ai presărat miresme-n flori şi ne-ai iubit... şi ne-ai iertat?
- Şi totuşi, Eu vă înţeleg, v-ascult durerile lumeşti,
Dar, tu, creştine păcătos, de ce te miri? Tu, cine eşti?

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Anotimpuri pastelate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!