Îngândurare
Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.
Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.
Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,
un surtcircuit în stomac
m-a făcut brusc să mă-ntreb:
la ce te poți aștepta
într-un oraș
unde poeții
nu-s luați în seamă?,
unde mai toți
își deschid obedient inima
la nimicuri strălucitoare?
Am
văzut și semeni
îngândurați -revoltați
de ambiguitatea luminii,
de faptul că... dumnezeu
și-a luat mâna de pe om
de când acesta și-a pus
toată credința-n atom.
Sub coroana acestui
veac minunos de prisos,
li se părea o speranță deșartă
că lumea se va salva, totuși,
cu înțelepciune
-prin artă.
Dumnezeu
e pretutindeni,
chiar și-n gândurile tale bizare.
De ce n-ar fi departele
aproapele tău, oare‽
Fiecare punând
viitorul pâmântului
în raza orgolioasă de soare.
Iată,
pe asfaltul rânced,
între baloane zglobii de săpun,
copiii pictează căminul străbun
roiuri stelare și galaxii,
fără să uite hyperîngânduratul
soare.
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre reputație
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.