Caravanele pribegiei / sonet refugiaților ucrainieni
CARAVANELE PRIBEGIEI
(sonet refugiaților ucrainieni)
Se-aud rafale de tun, succedate
De focul obuzelor criminale,
Când explodează tensiuni rivale
Cu victime în conflicte armate.
Convoaie de refugiați duc jale
La frontiere, vrând umanitate
În viețile de război destrămate
Și garantarea păcii mondiale.
De suflete calde sunt întâmpinați
Cu hrană și cazare-n locuință,
Peste hotare, de vecinii ca frați.
Purtând povară de nesocotință
Pe drumul pribegiei, înlăcrimați
Cer o grabnică și dreaptă sentință.
* 25 februarie 2022
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (25 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre război
- poezii despre graniță
- poezii despre artilerie
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre foc
- poezii despre armată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.