Luaţi iubire!

De Dragobete nu cerşesc iubire şi nici în altă zi n-aştept vreun semn
De-ndrăgosteală ca despăgubire din glasuri ce grăiesc în limbi de lemn...

Iubirea poa' să vină pe-nserate, când din amurg pândesc fiori de dor,
De unde nu te-aştepţi şi vinovate, cuvintele se-aşază-n matca lor...

Şi-apoi, eu am iubire în poeme şi o împrăştii peste mări şi zări,
Când aşteptarea, în vagoane, geme în trenul care nu opreşte-n gări.

Luaţi iubire,-o dau fără solvenţă, e liber la iubire-n orice zi
Şi nu o dăruiesc de complezenţă, gustaţi din ea şi vă veţi lămuri!

Iubirea mea se gudură în valuri, în spuma albă-a mării de argint,
E în nisipul de pe-ntinse maluri pe unde-ndrăgostiţii plâng şi mint...

O mai găsiţi şi-n rima-mperecheată, într-o vocală mov de ametist
Să v-o trimit în vârfuri de săgeată cu un Amor abandonat şi trist...

Luaţi iubire, n-o lăsaţi să moară! E primăvară-n mine şi-nfloresc
De câte ori aud din noi cum zboară, de Dragobete, primul ''te iubesc''...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!